Racii din Romania

Taxonomie

Regnul Animalia
Subregnul Eumetazoa
Încrengătura Arthropoda
Subîncrengătura Crustacea
Clasa Malacostraca
Subclasa Eumalacostraca
Supraordinul Eucarida
Ordinul Decapoda
Subordinul Pleocyemata
Infraordinul Astacidea
Familia Cambaridae

Statutul de conservare

specia nu este inclusă

Faxonius limosus (Rafinesque 1817)

racul dungat Spiny-Cheek Crayfish Kamberkrebs écrevisse américaine

Descriere generală. Distribuție

Este un rac suplu, de mărime medie, exemplarele adulte încadrându-se între 6 şi 12 cm lungime totală. Culoarea variază de la oliv-brun până la brun-negricios, uneori albăstrui, pe segmentele abdomenului şi pe pleure cu benzi caracteristice de culoare brun-roşiatică. Partea ventrală a cleştilor este mai deschisă la culoare, cu vârful portocaliu bandat cu negru, caracter vizibil pe partea ventrală a acestora, iar pe marginea internă a carpusului există un spin curbat. Rostrul este alungit şi are marginile paralele terminate cu spini. Apexul este lung şi ascuţit. Postorbital există o singură creastă lungă terminată anterior cu un spin. Cefalotoracele este neted cu spini doar în zona cervicală și laturile zonei cefalice. Pe partea ventrală a ischiopoditelor perechii 3 de picioare se află câte un spin robust.

Specia a fost introdusă in Europa intenţionat în anul 1890 printr-un import din America de Nord pentru un eleşteu din Barnowko (Polonia). De atunci arealul său s-a extins, astăzi ocupă mare parte din vestul şi centrul Europei, din Franţa, Marea Britanie, Italia până în Serbia, România, Polonia, Belarus şi Lituania (Souty-Grosset et al. 2006). În România specia a fost semnalată în Dunăre (Pârvulescu et al. 2009). Prezenţa speciei în România se suprapune până în prezent doar peste arealul racului-de-lac (Astacus leptodactylus), pentru detalii vizitaţi pagina distribuţie.

Dimensiunea cleştilor nu este un indiciu relevant în determinarea sexului la această specie. Pentru o diferenţiere certă a sexelor, observarea plăcii sternale şi a pleopodelor oferă indiciile certe. La mascul pe placa sternală se observă primele doua perechi de pleopode puternice orientate anterior, în timp ce la femelă toate pleopodele sunt egale. Forma primelor doua pleopode de la masculi este şi un criteriu important în diferenţierea faţă de speciile similare, astfel primul pleopod (Pl. I) are lobul distal aproape 2/3 din lungimea totală, în timp ce pleopodul al doilea (Pl. II) are exopoditul aproximativ 4/5 din lungimea enopoditului, lobul distal al endopoditului fiind aproximativ 1/5 din lungimea sa, fiind puternic răsucit.

Habitat și Ecologie

Preferinţele ecologice ale speciei sunt apele tulburi cu substrat mâlos din zona joasă, râuri mari, canale, lacuri sau eleșteie. În America de Nord a fost găsit ocupând chiar şi izvoare cu substrat pietros şi cu un curent moderat. În Europa ocupă un spectru larg de habitate incluzând apele reci şi repezi dar preferându-le pe cele adânci şi calme, frecvent fiind întâlnit în eleșteie şi lacuri. Este activ atât ziua cât şi noaptea, consumând aproape orice fel de hrană. Adulţii consumă frecvent material vegetal. Este foarte rezistent la deficitul de oxigen sau la calitatea proastă a apei, ceea ce îi conferă un mare avantaj în procesul de invazie. Poate rezista cu succes chiar mai multe zile fără apă. Duşmanii naturali sunt vidra, bizamul, şobolanii, nurca, nutria, vulpea, bursucul, păsările de apă - pentru adulţi, peştii - pentru juvenili, în special somnul, ştiuca, bibanul şi sturionii fiind cei mai mari consumatori. Este foarte rezistent la bolile parazitare şi implicit la ciuperca Aphanomyces astaci în faţa căreia posedă anticorpi. Ectoparazitismul, fără a produce pagube, este frecvent întâlnit prin specii de branhiobdelide, chironomide, ostracode ş.a.m.d. Adesea pe exemplare adulte pot fi ataşate colonii de bivalve (Dreissena sp.).

Ciclul de viață

Un mare avantaj faţă de speciile autohtone îl reprezintă capacitatea reproductivă mare a speciei. Racul dungat copulează atât toamna cât şi primăvara, chiar şi în timpul iernii, când femelele pot avea spermatofori albi pe placa sternală. Ponta cuprinde un număr mare de ouă ce poate atinge cifra de 400 şi este purtată şi îngrijită de către femelă între pleopode până când juvenilii devin independenţi. Viteza de dezvoltare este de asemeni favorabilă, în 6-7 săptămâni juvenilii pot deveni independenţi. Vârsta aproximativă poate fia apreciată după lungimea, astfel 0+ 18-30 mm; 1+ 40-65 mm; 2+ 65-80 mm; 3+ 80-95 mm; 4+ 95-110 mm. Năpârlirea este mai frecventă la vârsta tânără (ajungând la 4-5 năpârliri pe an), în timp ce adulţii năpârlesc o dată sau de două ori pe an, de obicei primăvara-vara. Perioada de câteva zile de după năpârlire este foarte critică în viaţa racilor. Întrucât rămân lipsiţi de duritatea crustei pot fi uşor atacaţi de peşti sau chiar alţi raci care au crusta dură. Cu ocazia năpârlirii îşi refac eventualele apendice pierdute sau vătămate însă de obicei un cleşte rupt se reface la dimensiuni mai mici. Racul dungat devine activ sexual după primul an de viaţă, la o lungime totală de aproximativ 50-65 mm.

Bibliografie selectivă

1. Holdich DM, Haffner P, Noël PY (2006) Species files in Souty-Grosset, C., Holdich, D. M., Noël, P. Y., Reynolds, J. D., Haffner, P. (Eds.), Atlas of Crayfish in Europe. Muséum national d’Histoire naturelle, Paris (Patrimoines naturels, 64);
2. Ingle R (1997) Crayfishes, lobsters and crabs of Europe - an illustrated guide to common and traded species. Chapman & Hall;

3. Pârvulescu L, Paloș C, Molnar P (2009) First record of the spiny-cheek crayfish Orconectes limosus (Rafinesque, 1817) (Crustacea: Decapoda: Cambaridae) in Romania. North-Western Journal of Zoology 5(2);

4. Pârvulescu L (2009) Ghid ilustrat pentru identificarea speciilor de raci din România. Editura Universității din Oradea, Oradea.