Specie invazivă
Faxonius limosus
racul dungat
Spiny-cheek Crayfish
Kamberkrebs
écrevisse américaineracul dungatSpiny-cheek CrayfishKamberkrebsécrevisse américaineEste un rac suplu, de mărime medie; exemplarele adulte se încadrează între 6 și 12 cm lungime totală. Culoarea variază de la oliv-brun până la brun-negricios, uneori albăstruie, cu benzi caracteristice de culoare brun-roșiatică pe segmentele abdomenului și pe pleure. Partea ventrală a clestilor este mai deschisă, cu vârful portocaliu bandat cu negru — vizibil pe fața ventrală. Pe marginea internă a carpusului există un spin curbat. Rostrul este alungit, cu marginile paralele terminate cu spini. Apexul este lung și ascuțit. Postorbital există o singură creastă lungă terminată anterior cu un spin. Cefalotoracele este neted cu spini doar în zona cervicală și pe laturile zonei cefalice. Pe partea ventrală a ischiopoditelor perechii a 3-a de picioare se află câte un spin robust.
Introdusă intenționat în Europa în 1890 printr-un import din America de Nord pentru un eleșteu din Barnówko (Polonia), arealul său s-a extins ocupând astăzi mare parte din vestul și centrul Europei — din Franța, Marea Britanie, Italia până în Serbia, România, Polonia, Belarus și Lituania (Souty-Grosset et al. 2006). În România specia a fost semnalată în Dunăre (Pârvulescu et al. 2009). Prezența speciei în România se suprapune până în prezent doar peste arealul racului-de-lac (Astacus leptodactylus). Pentru detalii vizitați pagina distribuție.
Dimensiunea clestilor nu este un indiciu relevant în determinarea sexului la această specie. Pentru o diferențiere certă a sexelor, observarea plăcii sternale și a pleopodelor oferă indiciile definitive. La mascul se observă primele două perechi de pleopode puternice orientate anterior (pentru transferul spermatoforilor), în timp ce la femelă toate pleopodele sunt egale. Forma primelor două pleopode de la masculi este și un criteriu important în diferențierea față de speciile similare: primul pleopod (Pl. I) are lobul distal aproape 2/3 din lungimea totală, în timp ce pleopodul al doilea (Pl. II) are exopoditul aproximativ 4/5 din lungimea endopoditului, lobul distal al endopoditului fiind aproximativ 1/5 din lungimea sa, puternic răsucit.
Preferă apele tulburi cu substrat mâlos din zona joasă — râuri mari, canale, lacuri sau eleșteie. În America de Nord a fost găsit ocupând chiar și izvoare cu substrat pietros și curent moderat. În Europa ocupă un spectru larg de habitate, inclusiv ape reci și repezi, dar preferând apele adânci și calme, frecvent întâlnit în eleșteie și lacuri. Este activ atât ziua cât și noaptea, consumând aproape orice fel de hrană; adulții consumă frecvent material vegetal. Este foarte rezistent la deficitul de oxigen și la calitatea proastă a apei — un avantaj major în procesul de invazie. Poate rezista cu succes mai multe zile fără apă. Dușmanii naturali sunt vidra, bizam, șobolanii, nurca, nutria, vulpea, bursucul, păsările de apă (pentru adulți) și peștii pentru juvenili, în special somnul, știuca, bibanul și sturionii. Este foarte rezistent la bolile parazitare, inclusiv față de oomycetul Aphanomyces astaci, față de care posedă anticorpi — fiind purtător al ciumei racilor, letală pentru speciile autohtone. Ectoparazitismul, fără a produce pagube, este frecvent prin specii de branhiobdelide, chironomide, ostracode. Adesea pe exemplarele adulte pot fi atașate colonii de bivalve (Dreissena sp.).
Un mare avantaj față de speciile autohtone îl reprezintă capacitatea reproductivă ridicată a speciei. Racul dungat copulează atât toamna cât și primăvara, chiar și în timpul iernii, când femelele pot purta spermatofori albi pe placa sternală. Ponta cuprinde un număr mare de ouă, putând atinge cifra de 400, și este purtată de femelă între pleopode până când juvenilii devin independenți — în doar 6–7 săptămâni. Vârsta aproximativă se apreciază după lungime: 0+ = 18–30 mm; 1+ = 40–65 mm; 2+ = 65–80 mm; 3+ = 80–95 mm; 4+ = 95–110 mm. Năpârlirea este mai frecventă la vârstă tânără (4–5 năpârliri pe an); adulții năpârlesc o dată sau de două ori pe an, de obicei primăvara–vara. Perioada de câteva zile după năpârlire este critică — lipsiți de duritatea crustei pot fi ușor atacați de pești sau alți raci. Appendicele pierdute se refac cu ocazia năpârlirii, însă un cleste rupt crește de obicei mai mic. Racul dungat devine activ sexual după primul an de viață, la o lungime totală de aproximativ 50–65 mm.
