Morfologie externă
Racii, crustacei fiind, au corpul acoperit de un tegument foarte puternic impregnat cu săruri minerale. Corpul este alcătuit din trei regiuni: cap (sau cefalon) (1), torace (sau pereion) (2) și abdomen (sau pleon) (3). Capul și toracele, fiind piese contopite și nearticulate, mai pot fi prezentate ca cefalotorace, singurul indiciu de separare fiind de fapt linia sau șanțul cervical (11). Abdomenul are 6 segmente articulate, ultimul terminat prin telson (4).
Fiecare regiune a corpului este înzestrată cu apendice specifice, astfel:
Fiecare regiune a corpului este înzestrată cu apendice specifice, astfel:
- apendicele capului sunt antenulele (5), antenele (6) și piesele bucale (o pereche de mandibule, două perechi de maxile și două perechi de maxilipede).
- apendicele toracelui (se mai numesc și pereiopode) sunt apendice cu rol în deplasare — picioare (8). Prima pereche de picioare este transformată în clești (7) pentru apucat, săpat sau apărare.
- apendicele abdomenului (se mai numesc și pleopode) sunt mai discrete și pot fi observate pe partea ventrală sub forma unor mici piciorușe biramate. Rolul fiziologic al acestora este de a crea un curent de apă, favorizând astfel oxigenarea branhiilor aflate la baza picioarelor, sub pleurele toracale. În sezonul de reproducere pleopodele sunt folosite de către femelă pentru purtarea pontei, iar de către mascul pentru transferul spermatoforilor. Astfel, la mascul, primele două perechi de pleopode sunt modificate având aspect de gonopode. Apendicele ultimului segment, atât la mascul cât și la femelă, sunt transformate în uropode (9), formând înotătoarea codală.
1cap (cefalon)
2torace (pereion)
3abdomen (pleon)
4telson
5antenule
6antene
7clești (perechea I de picioare)
7acarpopodit
7bpropodit
7cdacilopodit
8picioare (perechile II–V)
9uropode
10rostru
11șanț cervical
12pleure toracale
13pleure abdominale
Cefalotorace — detalii de identificare
Pârvulescu L. (2009): Ghid ilustrat pentru identificarea speciilor de raci din România. Editura Universității din Oradea, 28 p.
Morfologie internă
Sistemul nervos pornește de la un ganglion cefalic (1) din care pleacă nervi ce inervează apendicele bucale, statocistul, glanda verde, ochii și un nerv ventral (2) ce trimite ramificații în întregul corp, inclusiv apendici. Ochii sunt compuși, situați la capătul unui peduncul ocular. Simțul tactil și gustativ este foarte dezvoltat.
Tubul digestiv începe cu gura (3) amplasată anterior, pe fața ventrală a cefalotoracelui, mărginită de mandibule. Esofagul este un tub muscular scurt cu mușchi constrictori și dilatatori, continuat cu stomacul (4) voluminos și incomplet separat în două sectoare. Este căptușit cu chitină într-un schelet interior complex. În sectorul anterior al stomacului (cardia) se află gastrolitele (o rezervă de calciu ce furnizează material pentru noua crustă după năpârlire) iar înspre sectorul posterior (piloric) se află moara gastrică formată dintr-o serie de dinți și plăci. Intestinul (5) este subțire și se deschide pe fața ventrală a telsonului prin anus (7). Glanda digestivă — hepatopancreasul (6) — se varsă în intestinul mediu și este formată din numeroase tuburi. Intestinul, stomacul cât și esofagul sunt eliminate și refăcute la năpârlire.
Inima (9) este situată în partea posterioară a cefalotoracelui și are forma unui sac lung. Din inimă pleacă artere anterioare (10) spre cap, stomac, hepatopancreas, o arteră posterioară spre abdomen (11) iar o arteră nepereche descendentă (arteria sternalis) face legătura cu artera ventrală (12). Sângele este un lichid incolor, plasma conține hemocianină în molecula căreia se găsește cupru și nu fier, ca bază de fixare a oxigenului, colorându-se în albastru la contactul cu aerul.
Aparatul respirator este de tip branhial, branhiile fiind situate pe laturile cefalotoracelui, fixate de coxele pereiopodelor și maxilipedelor. Curentul de apă pentru respirație este produs prin bătaia rapidă a unor prelungiri ale maxilei. Decapodele au ca organ de excreție glandele antenale — glanda verde (8).
Deoarece toracele este imobil, el servește ca bază de inserție a musculaturii abdominale foarte dezvoltate. Apendicii prezintă de asemenea musculatură puternică. Deplasarea poate fi prin mers (cu fața sau spatele) ori înot sau salt cu spatele (ca mișcare de refugiu).
Sexele sunt separate. Gonada (13) se află în torace, deasupra intestinului, sub inimă. Deschiderea vaselor deferente (14) are loc în coxa pereiopodelor V la masculi și III la femele. Spermiile au forme bizare fiind înghesuit în spermatofori pe care masculul îi plasează femelei pe placa sternală cu ocazia împerecherii.
Tubul digestiv începe cu gura (3) amplasată anterior, pe fața ventrală a cefalotoracelui, mărginită de mandibule. Esofagul este un tub muscular scurt cu mușchi constrictori și dilatatori, continuat cu stomacul (4) voluminos și incomplet separat în două sectoare. Este căptușit cu chitină într-un schelet interior complex. În sectorul anterior al stomacului (cardia) se află gastrolitele (o rezervă de calciu ce furnizează material pentru noua crustă după năpârlire) iar înspre sectorul posterior (piloric) se află moara gastrică formată dintr-o serie de dinți și plăci. Intestinul (5) este subțire și se deschide pe fața ventrală a telsonului prin anus (7). Glanda digestivă — hepatopancreasul (6) — se varsă în intestinul mediu și este formată din numeroase tuburi. Intestinul, stomacul cât și esofagul sunt eliminate și refăcute la năpârlire.
Inima (9) este situată în partea posterioară a cefalotoracelui și are forma unui sac lung. Din inimă pleacă artere anterioare (10) spre cap, stomac, hepatopancreas, o arteră posterioară spre abdomen (11) iar o arteră nepereche descendentă (arteria sternalis) face legătura cu artera ventrală (12). Sângele este un lichid incolor, plasma conține hemocianină în molecula căreia se găsește cupru și nu fier, ca bază de fixare a oxigenului, colorându-se în albastru la contactul cu aerul.
Aparatul respirator este de tip branhial, branhiile fiind situate pe laturile cefalotoracelui, fixate de coxele pereiopodelor și maxilipedelor. Curentul de apă pentru respirație este produs prin bătaia rapidă a unor prelungiri ale maxilei. Decapodele au ca organ de excreție glandele antenale — glanda verde (8).
Deoarece toracele este imobil, el servește ca bază de inserție a musculaturii abdominale foarte dezvoltate. Apendicii prezintă de asemenea musculatură puternică. Deplasarea poate fi prin mers (cu fața sau spatele) ori înot sau salt cu spatele (ca mișcare de refugiu).
Sexele sunt separate. Gonada (13) se află în torace, deasupra intestinului, sub inimă. Deschiderea vaselor deferente (14) are loc în coxa pereiopodelor V la masculi și III la femele. Spermiile au forme bizare fiind înghesuit în spermatofori pe care masculul îi plasează femelei pe placa sternală cu ocazia împerecherii.
| 1 | ganglion cefalic |
| 2 | nerv ventral |
| 3 | gura |
| 4 | stomac |
| 5 | intestin |
| 6 | hepatopancreas |
| 7 | anus |
| 8 | glanda verde |
| 9 | inima |
| 10 | artere anterioare |
| 11 | arteră posterioară |
| 12 | arteră ventrală |
| 13 | ovar |
| 14 | oviduct |